Să-i învățăm pe copii cum să-și facă prieteni

Vreau să ating şi problema prieteniei dintre copii. Ne străduim să-i ferim pe copiii noştri de influenţele negative  şi bine facem  însă în năzuinţa aceasta a noastră mergem prea departe, îl ferim pe copil de toate, iar el rămâne absolut singur. Îi interzicem să-şi facă prieteni în curtea blocului, la şcoală şi tot timpul ne străduim să-l „aranjăm” într-un loc unde să poată lega prietenii „inofensive”. În cele din urmă ajungem la gimnaziul ortodox, dar se dovedeşte că şi acolo sunt copii cu care în nici un caz nu trebuie să fie prieten…

Şi după aceea ne mirăm că odraslele noastre nu ştiu să-şi facă prieteni, să întreţină o prietenie. Asta este din cauză că noi i-am învăţat tot timpul să nu fie prieteni cu un copil sau altul, dar să fie prieteni cu cineva nu i-am învăţat.

Aceasta este o foarte mare problemă, fiindcă lumea în care trăim este, într-adevăr, foarte rea şi pentru a ţine piept răului este nevoie de influenţe bune foarte puternice, dar să-l ţii pe copil ca în ghetou nu este o ieşire: el va ieşi în lume absolut nepregătit. Un astfel de copil nu este deprins nici să se apere pe sine, nici să îşi apere aproapele; nici cu sinceritatea nu e deprins.

Aici trebuie să fim foarte prudenţi şi să respectăm libertatea copilului. Dacă păstrăm încrederea lui, vom putea să controlăm delicat relaţiile lui, dar nu trebuie să-i dictăm cu cine să fie prieten şi cu cine nu. (Preot Alexie Uminski)

sursa

Sunt mai potrivit pentru viața de familie sau pentru călugărie?

Căsătoria este calea normală a vieţii. De la începuturile lumii a existat o pereche de oameni. Ştim că prima pereche, strămoşii noştri, au fost Adam şi Eva. Ei au avut această poruncă de la Dumnezeu, să crească şi să se înmulţească. Deci familia este în primul rând rânduită la temelia societăţii omeneşti şi este izvorul vieţii. Prin această formulă de viaţă, prin căsătorie, omul devine creator, bărbatul şi femeia înmulţind neamul omenesc. Este o chemare generală a neamului omenesc prin acest mod de viaţă.

Călugăria este sfat evanghelic şi cine are chemare vine la călugărie. Cine este chemat, îndemnat din miezul fiinţei lui, vine la călugărie. Şi de aceea este o mare deosebire între un mod şi altul de viaţă. Altă misiune are călugărul, şi altă misiune are familia.

Viaţa familiei, cu grijile ei, cu problemele ei de fiecare zi, adeseori priveşte numai în jos, sau pe orizontală, nu mai are timp să se uite şi în sus… Cel care vine la mănăstire mai ales pentru acest ţel special ‒ să se dedice lui Dumnezeu ‒ acest frate de mănăstire poate interveni să atragă atenţia, să lumineze mintea şi tendinţele oamenilor rămași în lume, spunându-le că mai este încă un rest de viaţă, unul nesfârşit, dincolo de viaţa aceasta pământească. Să gândească, deci, dincolo de mormânt, dincolo de planul orizontal ‒ ceea ce adeseori uităm. Agonisim şi muncim din zori şi până-n noapte pentru pâinea de toate zilele şi pentru adăpost şi petreceri, dar uităm că vom muri într-o bună zi şi vom da seama de orice cuvânt deşert rostit în viaţă; ne spune aceasta Însuşi Mântuitorul Hristos.

sursa

Nu călcați în picioare încrederea copiilor cu promisiuni zadarnice sau cu amenințări

Niciodată, în nici o situație să nu încercați să îi înșelați pe copii. Și nici celor din jur să nu le permiteți acest lucru! De multe ori părinții, ca să îl linișteasca pe copilul plângăcios, îl sperie cu diverse lucruri închipuite sau îi promit lucruri pe care nu i le dau niciodată. Cât de mult rău face aceasta! Copilul înțelege foarte curând că a fost înșelat. Încrederea sa în cuvintele părinților este zdruncinată, iar sentimentul de prețuire a adevărului este slăbit.

sursa

WP Radio
WP Radio
OFFLINE LIVE